A sosit luna Decembrie. Îmi amintesc că perioada asta avea un cu totul alt farmec atunci când eram copil. Era perioada în care îi așteptam pe cei doi bătrâni încărcați cu daruri și îmi doream tare mult să stau treaz și să îi surprind atunci când îmi lăsau cadourile. Niciodată nu reușeam. Și cred că a fost mai bine așa. În general, lucrurile au o cu totul altă valoare atunci când sunt învăluite în mister și sunt privite cu naivitatea unui copil.

Și acum vin cei doi bătrâni, unul mai șmecher decât altul – vă dați seama că trebuie să aibă vreun soi de magie prin sânge din moment ce unul se strecoară pe gaura cheii iar altul se lasă în jos pe horn 😉 – dar am observat că bucuria momentului nu mai este atât de puternică precum era atunci. Am uitat să mai fim copii. Și totuși, în perioada asta cam toată lumea este cuprinsă de spiritul sărbătorilor și devine foarte generoasă și empatică. Și pe de o parte înțeleg. Și eu mă simt la fel. Este perioada din an în care cheltui mai mult decât ar trebui pentru că îmi place să ofer bucurie. Mă simt bine făcând acest lucru. O fac atât pentru cei care primesc dar și pentru mine. Este genul de situație din care toată lumea iese câștigătoare. Evident. Nu toți știu să aprecieze efortul. Dar asta este altă problemă. Cum ar fi dacă totul în jur ar fi perfect?

Nu știu ce înțelegeți voi prin cadou. Poate așteptați ultimul model de telefon, poate un laptop mai performant, o vacanță în vreo insulă exotică, ultima piesă în materie de modă, vizite la saloane de înfrumusețare și lista poate continua mult și bine. Și asta este foarte bine. Sunt dorințele voastre și sper să vi se îndeplinească. Sunt oameni care doar cu ocazia asta își permit să viseze la cadouri. Mereu spun că orice om are dreptul să fie fericit, indiferent ce înseamnă fericirea pentru el. Eu însă am altă percepție asupra lucrurilor. Este adevărat că și eu sunt încântat atunci când cineva îmi pune în brațe un pachet. Îmi place să primesc cadouri. Le desfac cu plăcere și abia aștept să aflu ce este înăuntru. Dar…

Pentru mine, ideea de cadou a căpătat o altă nuanță în timp.

Timpul

Of, timpul! De când a devenit timpul dușmanul nostru? De când a început să treacă atât de repede. Dar este el oare de vină sau ritmul nostru a devenit altul? Cred că mai degrabă alergăm după himere care ne devorează nisipul din clepsidră. Ne folosim prea mult de „mai târziu” și neglijăm ceea ce este cu adevărat important. Facem tot timpul planuri și privim spre viitor cu disperare când de fapt ceea ce contează este acum. Pentru că s-ar putea ca acum să avem în jurul nostru oportunități și oameni care mai târziu s-ar putea să nu mai fie.

„Ce faci?”, „Cum ești?”, „Cum a fost ziua ta?”, „Ai grijă de tine!”, „Te iubesc!”, „Te-ai îmbrăcat bine? Afară este frig.”, „Astăzi las totul de-o parte. Vreau să fim doar noi.”

Toate cele de mai sus sunt exemple de cadouri. Nu cred în perfecțiune dar mi se pare că acestea sunt cadouri ce se apropie al naibii de bine de perfecțiune. Nu trebuie să le înfășori în hârtie și nici să le pui vreo fundiță. Nici măcar nu trebuie să le spui cu voce tare. Te poți folosi de ele așa, simple cum sunt. Le poți arăta cu mare ușurință și nici nu îți deturnează prea mult planurile de peste zi. Câteva secunde sunt de ajuns ca să faci ziua mai bună cuiva. Avem magia asta în noi. Avem puterea să schimbăm lucrurile și conexiunile dintre oameni.

Acestea fiind spuse, mă întreb oare de ce nu este Decembrie în fiecare lună?

B.I.

P.S. Abia aștept să așez cadourile sub brad

S-ar putea sa iti placa:

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.