Așa cum probabil ați observat până acum, mi-am propus ca atunci când am parte de o lectură plăcută să vă transmit și vouă lucrul acesta. De, cititul nu dăunează sănătății și mă gândesc că, într-un fel, este de datoria mea să folosesc toate armele pe care le am la îndemână în momentul de față ca să demonstrez lucrul acesta. Motivele pe care oamenii le invocă pot fi multiple: nu au timp, cărțile sunt scumpe, domeniul nu beneficiază de o promovare serioasă etc. Că vor să recunoască sau nu, știu și ei că astfel de afirmații sunt doar scuze. Adevărul este că literatura a cam pierdut teren în fața tehnologiei dar eu personal nu înțeleg de ce ai da o carte pe orice altceva. O carte îți aduce atât de multe beneficii: relaxare, concentrare, vocabular dezvoltat, îți modelează personalitatea, dezvoltă relațiile cu alți oameni. Și pot fi enumerate încă mai multe. În momentul în care mi-am dat seama de chestia asta am știut că între mine și cărți există o legătură ce nu va putea fi ruptă. Și atunci nici măcar nu știam că voi deveni autor la un moment dat. Asta nu a făcut altceva decât să întărească și mai mult această legătură.
Săptămâna trecută m-am delectat cu a doua carte din cele trei cărți de la Editura Litera pe care le-am achiziționat la oferta 2+1 Litera (prima a fost Fetița din scrisoare pe care v-am prezentat-o aici). Este vorba despre Fetele dispărute din Paris, carte publicată în anul 2019, pe plan mondial. Îmi place să citesc literatură fantastică dar sunt momente în care simt nevoia să ies din sfera asta.
Acțiunea se petrece pe mai multe planuri – în timpul celui de-al doilea Război Mondial și la câțiva ani după.
Grace se îndreaptă spre serviciu cu inima îngreunată de faptul că s-a culcat cu cel mai bun prieten al soțului ei decedat. Pe lângă faptul că itinerarul îi este îngreunat de un accident de mașină în care viața unei femei a fost curmată, găsește sub o bancă din gară o valiză aparent părăsită. Curiozitatea o împinge să o deschidă ca să descopere în interior lucruri specific feminine. Cel mai curios dintre ele îl reprezintă o duzină de fotografii (portrete ale unor femei) legate cu o panglică dantelată. Pentru că ideea o intrigă și pentru că îi este teamă să nu fie surprinsă umblând într-o valiză care nu îi aparține, strecoară setul de fotografii în propria geantă și își vede de drum. În zilele care urmează se luptă între dorința de a preda fotografiile la Consulat și a investiga proveniența valizei și destinele fetelor. Cine sunt ele? Cui aparține valiza și de ce a lăsat-o acolo? Poate că acesta a fost un mesaj transmis iar ea a întrerupt ciclul informației…
Cu trei ani mai devreme, Marie este o mamă singură care încearcă din răsputeri să asigure un trai decent fiicei ei. Tatăl copilei a dispărut încă dinainte de a se naște. Pentru că are origini franțuzești și stăpânește limba atât de bine încât se poate prezenta drept franțuzoaică sadea, este racolată de Guvernul Britanic să facă parte dintr-o nouă divizie compusă doar din femei și creată special pentru a demonstra că și femeile pot fi de folos în timpul războiului. Este ademenită cu o sumă destul de frumoasă de bani fapt care o îndeamnă să accepte și, astfel, să devină spion britanic.
Este supusă pregătirilor fizice acerbe. Este învățată să folosească radioul cu ajutorul căruia va transmite și va primi mesaje la și de la bază – fiecare operator radio are semnătura lui – spre exemplu, unul dintre semnele ei distincte este să tasteze mai apăsat fiecare literă de la începutul cuvântului. Plus alte măsuri de siguranță menite să îi confirme identitatea. Este învățată să folosească arma, este trezită brusc din somn și obligată să reacționeze direct în franceză, să gândească și să viseze chiar în limba franceză astfel încât să se contopească cât mai bine cu personajul pe care îl va juca și să nu existe riscul de a se da de gol. Este învățată chiar și cum să acționeze în cazul în care este prinsă și supusă interogatoriului – să se sinucidă prin ingurgitare de cianură. Cu alte cuvinte, este un sacrificiu imens în condițiile în care există posibilitatea ca ea să nu își ma vadă copilul niciodată. Se atașează de celelalte fete, deși nu ar trebui, în special de una dintre ele care abia a ajuns la vârsta majoratului dar pe care viața de orfan a împins-o să accepte rolul de spion fără regrete. Marie este considerată una dintre cele mai slabe iar divizia se gândește serios, la un moment dat, să renunțe la ea. Totuși nu se întâmplă.
Fetele trebuie să fie tot timpul prezente și pregătite pentru că pot fi luate pe nepusă masă și trimise pe teren în funcție de nevoia diviziei și de misiunile în desfășurare. Marie, la rândul ei, este trimisă la Paris acolo unde grupul din care face parte pune la cale distrugerea unui pod cu ajutorul căruia nemții își fac aprovizionarea cu arme și alte provizii. Ajunge chiar să locuiască într-un cartier ocupat de nemți și obligată să trăiască fiecare secundă cu respirația lor în ceafă și teama că oricând poate fi arestată. Face chiar prostia de a se îndrăgosti, lucru care îi afectează gândirea dar nu îndeajuns încât să îi sugrume curajul de a acționa conform formării.
Dar, vorba aceea: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Într-un război, nu trebuie să îți subestimezi niciodată inamicul, oricât de bine pregătit crezi că ești. Mesajele lui Marie ridică semne de întrebare la sediul diviziei. Conducătorii ajung să creadă că ceva s-a întâmplat cu ea și că nemții i-au interceptat aparatul și transmit sub semnătura ei.
Nu povestesc mai mult pentru că este o carte care merită citită și descoperită de fiecare dintre voi, în parte, și simțită în mod direct. Un lucru este cert. Eu nu am înțeles niciodată de ce există războaie. Din cauza orgoliilor unor conducători? În război, cele mai multe victime sunt nevinovați. În război nu te mai poți bucura de dragoste, nu îți mai poți face planuri de viitor cu bucurie. Războiul aduce cu sine atât de multe traume care rămân chiar dacă supraviețuiești. În război, nu cei care îl declanșează sunt curajoși – ei sunt cei mai mari lași – ci cei care stau în prima linie și încasează gloanțele scuipate de armele mânuite de oameni care poate nu vor să fie acolo. Adevărații eroi sunt cei care își sacrifică viețile ca să le salveze pe ale semenilor lor.
Va reuși Grace să afle ce s-a întâmplat cu cele douăsprezece fete? Va reuși Marie să scape cu viață și să se întoarcă la fiica ei?
Cartea ne introduce doar într-o mică parte a războiului dar pe care e imposibil să nu o trăiești la o intensitate mare. Pam Jenoff este autoare de literatură istorică și, deși cartea are un iz de destine frânte, mi-am promis că voi mai citi și alte opere de-ale ei.
Până la următoarea lectură vă rog, încă o dată, să acordați cititului o șansă. Aduce multe beneficii.
Cu drag,
B.I.
Photo Credit pexels.com
