Am descoperit cartea din întâmplare pe site-ul editurii care a introdus-o pe piața noastră. Este vorba despre Editura Litera. Mi-a plăcut mult descrierea și, ca atare, am comandat-o fără să stau prea mult pe gânduri. Nu știam cine este Emily Gunnis înainte de a-i citi cartea. Nici nu aveam cum având în vedere că acesta este romanul ei de debut, roman ce a fost publicat în variantă electronică în anul 2018 și în variantă tipărită în anul 2019. Dar, așa cum am declarat și înainte, notorietatea autorului nu este un criteriu după care aleg cărțile pe care le citesc. Povestea este cea care contează. Intuiția mi-a spus că va fi o lectură plăcută și iată că, de data asta, intuiția nu m-a înșelat (între noi fie vorba, îmi mai trage țeapă).

Ca idee generală, este un thriller care merită citit. Mi-a plăcut că autoarea a demonstrat capacitatea de a crea dialoguri inteligente și o poveste pe măsură. Cartea nu abundă în figuri de stil dar cele care apar, apar în locul potrivit și se armonizează perfect cu textul, precum bucățile de puzzle corect așezate.

Acțiunea se petrece în jurul căminului St. Margaret, acolo unde ajung fetele care rămân însărcinate în afara căsniciei (vorbim despre ani cincizeci). Este cazul și al lui Ivy Jenkins care este trimisă la cămin de unchiul ei, bărbatul cu care mama ei s-a recăsătorit după ce tatăl ei a decedat. Căminul este condus de părintele Benjamin, ajutat de câteva măicuțe. Fiindcă Ivy nu are banii necesari ca să plătească șederea până la naștere, este nevoită să stea încă trei ani după aceea pentru a-și răscumpăra datoria. Tratamentul măicuțelor și al tuturor celor implicați poate fi catalogat doar ca inuman – fetele nu sunt lăsate să vorbească între ele, sunt bătute sau încuiate în locuri strâmte precum sicriele, nu sunt tratate corespunzător în timpul nașterii – motiv pentru care mulți copii se nasc morți, iar cei care au norocul de a se naște sănătoși sunt smulși de la pieptul mamelor și oferiți spre adopție. Principalul motiv pentru care li se aplică astfel de tratament este presupusa lor vinovăție pentru poftele carnale. Singura alinare a lui Ivy sunt scrisorile pe care reușește să le scrie pentru bărbatul pe care îl iubește și pe care îl imploră să vină să o salveze. Lucru care nu se va întâmpla niciodată.

În anul 2017, Samantha, o tânără jurnalistă în vârstă de douăzeci și cinci de ani, mamă a unei fete de patru ani și aflată în proces de despărțire de soțul ei, găsește una din scrisorile lui Ivy la bunica ei. Scrisoarea o impresionează în asemenea fel încât își dorește cu orice preț să descopere adevărul din spatele tragediei și al fetiței menționate în relatarea lui Ivy. Nu are mult timp la dispoziție deoarece căminul St. Margaret urmează să fie demolat în următoarele două zile așa că ignoră interdicția șefului ei de a continua ancheta și află că persoanele implicate în povestea căminului au avut parte de morți suspecte. Mai departe, ea va descoperi chiar povestea din spatele poveștii căminului. Pentru că dincolo de suferințele tinerelor mame este vorba și despre acțiuni pe care cei implicați au făcut orice pentru a le mușamaliza. Și mai mult decât atât, sunt lucruri care o leagă de acel loc mai mult decât își închipuie.

Singura bilă neagră a cărții este faptul că de pe la jumătate a devenit destul de previzibilă. Am anticipat cine este personajul negativ – deși poate merg prea departe catalogându-l astfel – are o oarecare justificare pentru ceea ce face. Cu toate astea, măsurile acestui personaj sunt prea drastice ceea ce m-a îndemnat să găsesc o singură explicație pentru faptele în cauză. De asemenea, nu am înțeles exact scopul ultimei părți din plan – din perspectiva personajului pentru că din perspectiva autorului a fost clar dramatismul.

La finalul cărții există o notă a autoarei care spune că deși căminul St. Margaret este un loc fictiv, faptele descrise acolo sunt reale, lucru care m-a impresionat. Nu cred că există nicio scuză pentru un astfel de comportament cu atât mai puțin să spui că o astfel de suferință este din voia lui Dumnezeu.

Prezentarea de pe copertă spune că autoarea a terminat documentarea pentru următoarea carte ce va apărea în anul 2020, The Lost Child. Cu siguranță voi vrea să citesc și această carte. Pentru că un alt lucru care a ieșit în evidență, mi-a plăcut și îl apreciez foarte mult, a fost conștiinciozitatea cu care autoarea s-a documentat.

Până la următoarea lectură, numai bine.

B.I

S-ar putea sa iti placa:

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.