Lumea este mai mult decât ceea ce ochii pot vedea

 

 

„După o furtună pe mare, trupul unei fete este descoerit pe țărm, printre rămășițe – fără cunoștință dar încă în viață.

La kilometri depărtare, Lara este nevoită să conviețuiască cu trauma ce a pătruns în familia ei în urmă cu doi ani și, conform amprentei timpului, trăiește propria dragoste interzisă.

Destinele celor două se întrepătrund însă, în scurt timp, lucruri nemaiîntâlnite încep să se întâmple în satul lipsit până atunci de prea multe evenimente neobișnuite. Astfel, Lara se găsește prinsă între obligația de a face ceea ce este corect și nevoia de autoconservare.

Este neghiobie să îți permiți să simți chiar și atunci când ai inima frântă? Este egoism să alegi să umpli un gol chiar dacă decizi va naște consecințe ce îi pot afecta și pe ceilalți?

O nouă poveste despre amorțeala vinovăției, despre împăcarea cu soarta și despre dragostea de sine, de semeni și nu numai.”


 

O nouă poveste, o altă conexiune

Trebuie să recunosc un lucru de la bun început. În momentul în care am început să scriu această carte nu plănuisem să fie vreo conexiune între ea și seria Fiicele Lunii. Mă împăcasem (nu întru totul 😊) cu ideea că experineța asta s-a finalizat cu volumul trei, „Proscriși”. Însă pe măsură ce continuam să scriu mi-am dat seama că, involuntar, povestea se îndreaptă într-o direcție care îmi permite să îmi ofer mie și cititorilor răspuns la o întrebare care cu siguranță s-a ridicat în lecturarea seriei: „Ce se află pe fundul lacului?”. Care lac? Ei bine, vă las pe voi să descoperiți acest detaliu citind seria😉 Așadar, entuziasmul meu a crescut precum o cocă bine dospită și am profitat de oportunitate atunci când ea a apărut. Astfel, am creat această nouă poveste a cărei acțiune se petrece cu mult înainte celei din volumul „Atingerea”. Însă am creat-o astfel încât să poată fi citită și ca atare pentru că nu mi-am dorit să oblig cititorii să achiziționeze toate patru volumele ca să deslușească toate secretele.

O nouă poveste, o altă perspectivă

Pentru că mi-am dorit să încerc ceva nou, am scris cartea la persoana întâi ceea ce a fost o mare provocare în special în condițiile în care personajul principal este feminin. În draftul inițial era vorba doar despre Lara însă când am ajuns într-un punct în care am zăbovit destul de mult, mi-am dat seama că pentru întregirea poveștii trebuie să adaug și alte perspective. Și așa am hotărât că introducerea vocilor Lunii și Melinei ar aduce un plus de valoare și ar ajuta extraordinar la conturarea mult mai bună a ideii de bază.

Familia înseamnă mai mult decât legături de sânge

… și spun asta pentru că în jurul ideii de familie se învârte întreaga carte. Familia este un concept trăit diferit de fiecare om și, ca atare, reprezintă o experiență diferită, în funcție de acest lucru. În consecință, filtrele oamenilor variază pe baza mediului în care au crescut. Așadar, pe de o parte, există Lara care a crescut într-o familie în care primează dragostea pentru cei dragi, în care orice obstacol este depășit atâta timp cât sunt alături unii de ceilalți. Alături de ea o avem pe Luna, care se trage din neamul știmelor, creaturi ce trăiesc pe fundul mării și unde puilor din Familia Regală le sunt interzise conexiunea cu surorile și identitățile taților lor. Orice demers în acest sens este grav pedepsit. Și mai este Melina, fiica Comandantului Gărzii Regale. Ea crește alături de un tată abuziv pentru care cea mai importantă lecție pe care o oferă fiicei sale este supunerea.

Lumea este mai mult decât ceea ce ochii pot vedea

Este sloganul pe care l-am ales pentru această carte pentru că una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat până acum este că viața este prea puțin despre lucrurile palpabile și materiale pe care le putem vedea. Viața se simte, cu toate trăirile, indiferent de natura lor. Iar oamenii sunt mai mult decât carne și oase. Sunt suma tuturor experiențelor pe care le au și care se adună într-un bagaj emoțional de la care cei mai mulți decidem să întoarcem privirile.