Numele meu este Bogdan Ispas. Dacă vizitaţi această pagină înseamnă că doriţi să aflaţi mai multe despre mine, motiv pentru care o să încerc să încropesc o scurtă caracterizare. Mă consider un om simplu şi îmi plac oamenii simpli. Şi mai mult decât atât, îmi plac oamenii sinceri, de cuvânt, oamenii integri. Atunci când fac o promisiune, încerc să o respect, pentru că, în acest fel, respect persoana în faţa căreia mi-am dat cuvântul şi mă respect pe mine. Sunt perfecţionist, ceea ce nu îmi permite să mă bucur întotdeauna de realizările mele la cel mai înalt nivel, fiind nevoit să mă lupt cu gândul că se putea mai bine. De unde rezultă că, uneori, am aşteptări poate prea mari şi de la cei din jur. Asta nu înseamnă că sunt un om fără de greşeală. Slavă Domnului, fac destule! Dar consider că nu există lecţii mai bune în viaţă decât greşelile pe care le comitem. Încerc să învăţ cam tot ce pot din fiecare pas pe care îl fac. Nu toţi suntem la fel şi trebuie să ne acceptăm noi pe noi şi apoi pe cei din jur.
Dacă mi-ar fi spus cineva în copilărie, adolescență că o să vină ziua în care o să public o carte, probabil că i-aş fi pufnit în nas. Idealurile mele nu aveau nicio legătură cu această lume a literelor. Nu îmi amintesc să fi fost vreun devorator de cărţi în copilărie ( probabil din cauza faptului că în biblioteca noastră nu exista mai nimic care să îmi atragă atenţia – deşi aveam câteva exemplare de Jules Verne care nu mi-au trezit vreodată interesul – spre ruşinea mea?) – citeam cam o carte pe vară. Şi asta pentru că, în şcoala generală, îmi cumpărau părinţii câte o carte la fiecare sfârşit de an şcolar (pentru premiu). Îmi amintesc însă că interesul meu legat de cărţi a început cu Sir Arthur Conan Doyle. Aveam vreo doisprezece ani când am citit Un studiu în roşu, în lipsă de altă ocupaţie. Am rămas fascinat de faimosul Sherlock Holmes aşa că a urmat Semnul celor patru. La vârsta de paisprezece ani (eram în clasa a opta şi mă pregăteam pentru examenul de capacitate) le-am smuls alor mei promisiunea că o să primesc, recompensă pentru al optulea premiu I, al treilea volum din seria Harry Potter (văzusem primele două filme şi eram pur şi simplu fascinat – voiam neapărat să ştiu cum va continua). Nu am primit ceea ce le-am cerut. În schimb, am primit ceva mai bun: Harry Potter şi Pocalul de Foc (pe care l-am citit dintr-o suflare). În liceu l-am descoperit pe Dan Brown (din curiozitate, împins de controversa existentă în jurul faimosului Codul lui Da Vinci). În scurt timp a devenit unul dintre preferaţii mei. Cam pe la vârsta asta am început să citesc, în adevăratul sens al cuvântului. Tot atunci am descoperit-o şi pe Agatha Christie şi mai târziu, din întâmplare, pe Jeffery Deaver (auzisem de filmul Colecţionarul de oase, dar nu ştiam că este ecranizarea primului lui roman din seria Lincoln Rhyme).
Încă îmi place să citesc basme. De fapt, îmi place să citesc, pur şi simplu. Cam orice… Nu contează atât de mult numele autorului dacă povestea mă captivează. Îmi place să fiu ţinut în suspans atunci când citesc, să îmi doresc să ajung neapărat la ultima pagină ca să aflu finalul şi apoi să îmi pară rău că s-a terminat. Îmi place mirosul de carte nouă. Primul lucru pe care îl fac când îmi cumpăr o carte este să o deschid la întâmplare şi să îmi afund nasul între paginile proaspete.
Îmi place muzica. Îmi place să joc tenis de câmp. La un moment dat am simţit că pot învăţa să cânt la chitară. Nu mi-a reuşit. Am descoperit că este un instrument care necesită mult mai multă dăruire decât eram eu dispus să îi ofer. Am renunţat şi am optat pentru un pian care s-a dovedit a fi un prieten mai bun. Nu am luat lecţii dar îmi place ca, atunci când timpul mi-o permite, să mă joc cu el sau să învăţ vreun cântec din multitudinea de tutoriale de pe internet. Poate într-o zi, voi ajunge să îl stăpânesc mult mai bine. Mi-ar plăcea. Până atunci, continui să citesc, să scriu, să duc povestea mai departe (oricare ar fi aceea), să încerc să fiu un om mai bun cu mine şi cu cei din jur.
Cam atât… Poate veţi descoperi mai multe despre mine citind ceea ce scriu.
B.I
