Trecutul revine în prezent. Liniștea lumii devine o bombă cu ceas gata sa se transforme într-o explozie de proporții

 

 

„Lumea Evei este dată peste cap când, după moartea bunicii sale, moștenește cel mai mare secret al acesteia: o casetă misterioasă ascunsă în podul casei despre care află că nu trebuie deschisă niciodată. Însă ea nu este dispusă să accepte explicații cu jumătăți de măsură în contextul în care se confruntă cu propriile probleme. Simplu pion pe tabla de șah a destinului, Eva este aruncată în lumea ielelor tocmai acum, când Ilena, stăpâna lor a fost trezită. Aceasta pare să aibă un plan de răzbunare bine stabilit însă ce se întâmplă atunci când la porțile castelului bat personaje din trecutul îndepărtat al acesteia în ale căror intenții pare că nu are încredere?

În același timp, Ana a primit o a doua șansă. Pe măsură ce se redescoperă, ea trebuie să găsească o soluție pentru a readuce liniște în familia Stoian, după dispariția lui Andrei. Cu ajutorul celor pe care îi transformă în prieteni, ea devine mai puternică. Însă este de ajuns?

Lumea ascunsă de cunoștința oamenilor începe să își recapete forța și să iasă din nou la suprafață, dezvăluind creaturi și conflicte descrise doar în cele mai vechi povești. Ce a condus la separarea celor două lumi? Când vor fi dezvăluite secretele îngropate în trecutul Ilenei? Este Eva capabilă să împiedice deschiderea Casetei? Este oare Ana pregătită să facă față ielelor astfel încât să îl scoată pe Andrei teafăr din castel? Vor putea ele să facă alegerile corecte când știu că acestea vor atrage consecințe neplăcute?

Alianțe puternice, secrete învechite, prieteni pierduți, abilități câștigate. Care este, până la urmă, tabăra ce prezintă siguranță când pare că ambele merg pe același drum?”


Când pentru mine a devenit o certitudine că vreau să duc la capăt seria Fiicele Lunii, mi-am propus ca în fiecare volum să vin cu ceva nou, cu ceva care să atragă și mai mult cititorul de partea acestei serii. Dacă în volumul întâi am creat-o pe Ana care este o fată drăguță, cu mult bun-simț și pe care am reușit să o modelez cu ușurință – în parte și pentru că i-am atribuit ceva trăsături de-ale mele – pentru volumul al doilea am vrut neapărat pe cineva în contradicție. Bun! Toate bune și frumoase. Voi avea de-a face cu o fată răsfățată, obligatoriu bogată, care a primit întotdeauna tot ceea ce a dorit, material vorbind, lucru care a atras după sine o aroganță greu de stăpânit. De acord! Dar nici ea nu este perfectă, așa cum nimeni nu este perfect, în viață și în cărțile mele. Dacă este un lucru pe care am vrut cu orice preț să îl scot în evidență în aceste volume acela este lipsa perfecțiunii. Am încercat din răsputeri să fac în așa fel încât personajele să se apropie cât mai mult de realitate astfel încât cititorii să rezoneze cu ele.

Păr arămiu, ochi verzi, frumusețe desăvârșită. Acestea sunt caracteristicile prin care Eva iese în evidență și prin care se consideră deasupra tuturor. Nu are egal. A trebuit să o cobor de pe piedestal. Și, de obicei, atunci când urci prea sus, căzătura este destul de dureroasă. În calitate de Purtător, trebuia să existe acel ceva care să declanșeze legătura de sânge, să o ajute să pătrundă mai bine în lumea fantastică a Ercadei. Moartea bunicii, cu care a avut poate cea mai specială relație, a atras după sine moștenirea enigmaticei casete care a reprezentat corvoada familiei de generații. Aici a început evoluția ei. Și unde altundeva să își continue lecția dacă nu în rândul ielelor? Aici frumusețea fizică este o constantă. Nu este cu nimic mai presus decât celelalte. Ba mai mult. Există riscul să fie surclasată. În plus, odată cu intrarea ei în rândul ielelor am avut șansa să permit cititorului să afle mai multe detalii despre aceste creaturi fascinante.

Ilena – frumusețea cu suflet întunecat

Cumva am știut sau poate mi-am dorit ca Ilena să nu fie cea mai rea dintre toate. Am încercat să o înțeleg. Trebuia să existe ceva la origini care să îi justifice furia. Ceva s-a întâmplat. Ca să aflu acest lucru a trebuit să introduc alte personaje menite să mă ajute. Și m-am gândit iarăși la tradiționalul nostru, la basmele pe care mi le aminteam din copilărie. Ce personaje negative avem acolo? Zmeoaica, cu o falcă-n cer și una în pământ. Și mai cine? Ei bine, mai există și Muma Pădurii care este iarăși de temut. Mi-am lăsat imaginația să mi le reprezinte și le-am văzut așa cum le-am descris. Era necesar să aibă înfățișări care să le scoată în evidență. Ochi portocalii, crengi crescute în scalp. Am simțit că mi-am găsit personajele negative. Ha! Și conexiunea dintre Ilena și ele? Nu a fost greu să îmi dau seama dar nu o să dau mai multe detalii aici din respect pentru cei care nu au citit încă volumul. Odată cu aflarea adevărului m-am atașat destul de mult de Ilena.

Ana – o călătorie care continuă

Inițiere. Acesta a fost cuvântul de bază pentru Ana în volumul al doilea. Cum va reacționa față de noua ei soartă? Va accepta sau va respinge ceea ce i s-a oferit? Va deveni mai puternică odată ce a primit a doua șansă? Ei bine, eu am avut încredere în ea de la bun început. Am știut că dincolo de teamă există un munte de curaj ce abia așteptă să fie descoperit odată ce valul de ceață se va ridica. A făcut Morgana alegerea corectă? Este Ana până la urmă cea Aleasă? Eu cred că da. Însă se va confrunta cu lupte și dușmani care s-ar putea să o copleșească.

Am avut încredere în acest volum din momentul în care am pus ultimul punct.