A trecut prea mult timp de când am fost ultima dată aici.  Ce-i drept, am optat să îmi canalizez întreaga atenție asupra finalizării volumului doi din seria Fiicele Lunii (ceea ce am și reușit 🙂 ).  Da, am ajuns deja la jumătatea drumului. Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum.

Motivul pentru care am început acest articol este, bineînțeles, o altă carte. Se numește Puterea prezentului. Este scrisă de unul dintre cei mai cunoscuți călăuzitori spirituali contemporani, Eckhart Tolle. Eu personal mă bucur extraordinar că mi-a ieșit în cale și mă bucur și mai tare, dacă se poate, că o am în biblioteca personală.  De ce spun asta? Pentru că este un adevărat învățător metamorfozat în file de hârtie.

Cu toții am trecut prin momente mai mult sau mai puțin plăcute, momente care, din păcate, își lasă mult prea intens amprenta asupra noastră. Este vorba de acele evenimente al căror gust amar persistă mult timp după ce acestea se duc. Și timpul trece. Dar noi părem prea încăpățânați ca să le lăsăm să plece dintre noi. Sau poate vorbim despre greșelile pe care le săvârșim și pentru care ne pedepsim pentru că, vorba aceea, suntem înconjurați de oameni perfecți între care noi nu reușim să ne integrăm. Și ne este rușine și plecăm privirea pentru că nu merităm să ne considerăm egali cu ceilalți. Și timpul iarăși trece. Iar noi ne amintim acele evenimente din trecut care ne-au provocat suferință sau greșeli pe care le-am făcut și le readucem în prezent și le retrăim. Astfel, toate sentimentele rezultate din ele își fac din nou loc în sufletele noastre și o luăm de la capăt. Existența noastră se învârte într-un cerc vicios. Dar poate fi întrerupt iar puterea aceasta o avem chiar noi. Oricât de incredibil ar părea, este adevărat.


„Mintea este un instrument minunat dacă este folosită corect. Totuși, folosită incorect, devine foarte distructivă. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu contează în ce măsură vă folosiți incorect mintea – pentru că, de obicei, nu o folosiți deloc. Ea vă folosește pe dumneavoastră. Aceasta este boala. Credeți că sunteți mintea dumneavoastră. Este o iluzie. „


Trecutul nu mai are ce căuta în prezentul nostru. În cel mai bun caz, el trebuie privit sub formă de experiență care ne-a ajutat să ajungem aici și acum. Atât și nimic mai mult. De ce să ne pedepsim pentru ceea ce credem că am făcut incorect când putem să ne învățăm lecția și să mergem mai departe? De ce să pășim pe marginea prăpastiei cu teama că, în orice moment, pământul se poate surpa și noi putem să cădem în gol? Avem puterea să ne redirecționăm pașii și să călcăm pe un teren sigur. De ce să nu o facem?

Oare viitorul ne poate ajuta în acest sens? Depinde cât de mult îi permitem să pătrundă în subconștientul nostru. Mulți dintre noi ne amăgim cu ideea că, dacă ne facem planuri, reușim să scăpăm de trecut. Însă și aceasta poate fi o capcană în care, de cele mai multe ori, cădem cu brio. Nu este greșit să țesem visuri. Cu toții trebuie să avem țeluri. Însă nu trebuie să uităm că doar acțiunile noastre prezente ne pot ajuta să atingem acel scop. Altfel, visul nu este altceva decât o altă iluzie la care ne vom gândi întotdeauna dar care nu va avea nicio finalitate. Pe de altă parte, dacă anticipăm prea mult viitorul, putem aluneca în alte stări greu de înțeles, care nu își au temei.


 Starea psihologică de frică este independentă de orice pericol concret și imediat. Ea îmbracă multe forme: disconfort, grijă, anxietate, nervozitate, tensiune, groază, fobie ș.a.m.d. Acest tip de frică psihologică este legat întotdeauna de ceea ce s-ar putea întâmpla, nu se referă la un lucru care se întâmplă acum. Dumneavoastră trăiți aici și acum, în timp ce mintea dumneavoastră se află în viitor. Aceasta creează o prăpastie de anxietate. Și dacă v-ați identificat cu mintea și ați pierdut contactul cu puterea și simplitatea clipei de Acum, prăpastia anxietății vă va însoți constant. Puteți oricând să faceți față momentului prezent, dar nu puteți face față unui lucru care este doar o proiecție a minții.”


Trebuie să învățăm să trăim în armonie cu noi înșine. Trebuie să devenim conștienți de faptul că, de cele mai multe ori, frica este cea care ne împinge să devenim exagerat de precauți. Ceea ce atrage după sine declanșarea unor mecanisme de autoapărare care nu își au rostul. Iar acest lucru destabilizează nu numai relația noastră cu noi ci și cu cei din jurul nostru. Care sunt adevăratele valori care contează? Banii, succesul, puterea, recunoașterea? Sau propriul sine? De răspunsul la această întrebare depinde direcția în care se vor îndrepta lucrurile . La început este greu, dar după ce ne cizelăm subconștientul,  totul va veni de la sine.


A te identifica cu propria minte înseamnă a fi prins în timp: impulsul de a trăi aproape exclusiv prin memorie și anticipare. Aceasta creează o preocupare continuă pentru trecut și viitor – gândul la recunoașterea momentului prezent și la a-i îngădui să existe trezește neplăcerea. Impulsul apare pentru că trecutul vă conferă o identitate, iar viitorul menține promisiunea salvării, a împlinirii sub orice formă. Amândouă sunt iluzii.”


La final, vă las adresa de unde puteți comanda cartea (aici). Este o sumă mică pentru o investiție în cea mai importantă persoană: tu. Nu uitați, prezentul contează!

Cu drag,

B.

S-ar putea sa iti placa:

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.